Presupun că majoritatea ați trecut prin mica oroare de film Eat Pray Love. Nu vreau sa intru in detalii, nu pot sa zic ca am fost impresionat de … nimic sincer. După trailer am avut impresia ca va fi un film memorabil de pus în aceeași casetă cu The eternal sunshine of the spotless mind sau Fight Club chiar dar in final m-am trezit cu o poveste mult prea lungă (nu Robin Hood lungă (140 min?!? când rezumatul încape pe un post-it?!?!) dar oricum … lungă) cu un subinteles foarte diluat. Poate că îmi lipsește o anumită genă cu toate că îmi face o mare plăcere să mă uit la filme cu adevărat emoționante sau filme care să îți schimbe măcar un pic percepția despre cel mai banal – orice. Dar chiar nu am simțit asta … sau nimic de fapt. Îmi pare rău sincer, deoarece ideea de la care a pornit a fost superbă dar într-un final Eat pray love nu va rămâne decât acel film pe care l-ai vazut în seara aia și nu filmul pe care dorești să-l revezi într-o sâmbătă în care e vremea urâtă și simți nevoia să intri într-o anumită stare. Păcat… putea fi epic și pentru mulți … probabil că a și fost.
Categories
Blogroll
Recent Comments
- rasebo on Eat Pray Love – the sequel
- mega on Eat Pray Love – the sequel
- mega on Eat Pray Love – the sequel
- Bujor Ovidiu on Eat Pray Love – the sequel
- Minifigurine on Eat Pray Love – the sequel